brighidắu sn [At: H X, 108 / V: ~deu, ~ idi ~, burghi ~, berghedắu, birghideu / Pl: ~daie și ~ dăie, ~ deie / E: ns cf mg fergetyii] 1 (Mol) Bătător1 folosit la bătutul produselor lactate Si: brai, berdedeu, drugă, ferdideu, litcă, mâtcă, perdideu, roată. 2 (Reg) Mai pentru bătut pământul.

BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Mold.) Băț care are la unul din capete un disc cu mai multe găuri, servind la bătutul laptelui sau al smîntînei în putinei, ca să se aleagă untul; bătător, mîtcă.

BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáie

BRIGHIDĂU s. v. bătător.

BRIGHIDẮU ~áie n. pop. Parte a putineiului, în formă de băț, prevăzut cu o scândurică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul; bătător. /<ung. fergetyü

brighidău n. Mold. roata sau druga cu care ciobanii bat laptele închiegat. [Origină necunoscută].

brighidắŭ V. fercheteŭ.

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.

brighidău s. v. BĂTĂTOR.