brigánd sm [At: DA / Pl: ~nzi / E: fr brigand] (Frm) Tâlhar de drumul mare.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tîlhar, hoț de drumul mare, hoț de codru, care jefuiește înarmat, singur sau (de cele mai multe ori) în ceată.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigánd s. m., pl. brigánzi

BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar.

BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)

BRIGÁND ~zi m. 1) Persoană care comite jafuri, făcând uz de forță; hoț de drumul mare; tâlhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand

brigand m. tălhar.

*brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).

brigand s. v. BANDIT. TÎLHAR.