Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru briere

BRI├ü, briez, vb. I. Intranz. (Fran╚Ťuzism) A se face remarcat prin calit─â╚Ťi excep╚Ťionale (mai ales inteligen╚Ť─â); a str─âluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] ÔÇô Din fr. briller.
BRI├ü, briez, vb. I. Intranz. (Fran╚Ťuzism) A se face remarcat prin calit─â╚Ťi excep╚Ťionale (mai ales inteligen╚Ť─â); a str─âluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] ÔÇô Din fr. briller.
bri├í (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 bri├íz─â, 1 pl. bri├ęm (bri-em); conj. prez. 3 s─â bri├ęze; ger. bri├şnd (bri-ind)
bri├í vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. bri├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bri├íz─â, 1 pl. bri├ęm (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. bri├ęze; ger. bri├şnd (sil. bri-ind)
BRIÁ vb. v. străluci.
BRI├ü vb. I. intr. (Fran╚Ťuzism) A str─âluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. briller].
BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)
A BRI├ü ~├ęz intranz. (despre persoane) A se manifesta ├«n mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a str─âluci; a se impune; a se remarca; a se eviden╚Ťia. [Sil. bri-a] /<fr. briller
bria vb. v. STR─éLUCI.

Briere dex online | sinonim

Briere definitie

Intrare: bria
bria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: bri-a
Intrare: briere
briere infinitiv lung