brie definitie

24 definiții pentru brie

bríe sf vz brei
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.
BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.
BRIE2 s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri] – Cuv. fr.
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).
briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)
brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul
Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.
bríe1 (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríile
briá vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briéz, 3 sg. și pl. briáză, 1 pl. briém (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. briéze; ger. briínd (sil. bri-ind)
bríe s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. bríi, art. bríile
BRIÁ vb. v. străluci.
BRÍE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.
BRÍE s. v. slăbănog.
BRIÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller].
BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)
A BRIÁ ~éz intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenția. [Sil. bri-a] /<fr. briller
brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.
bria vb. v. STRĂLUCI.
BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.
brie s. v. SLĂBĂNOG.
-BRIE „creștere, dezvoltare”. ◊ gr. bryo „a crește” > fr. -brye, engl. -brya > rom. -brie.

brie dex

Intrare: bria
bria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: bri-a
Intrare: brie (plantă; -ii)
brie plantă; -ii substantiv feminin
Intrare: brie (brânză)
brie brânză
Intrare: brie (suf.)
brie suf.