BRICOLÁJ, bricolaje, s. n. 1. Reparație provizorie; retuș. 2. Treburi mărunte. – Din fr. bricolage.

*bricoláj s. n.

bricoláj s. n., pl. bricoláje

BRICOLÁJ s.n. (Franțuzism) Acțiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (fam.) treburi mărunte. ♦ Practicarea pe lângă gospodărie în timpul liber a tot felul de lucrări mărunte. [< fr. bricolage].

BRICOLÁJ s. n. acțiunea de a bricola. (< fr. bricolage)