Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru brici

brici sn [At: CORESI, PS. 137 / Pl: ~ice / E: vsl đ▒pđŞĐç] 1 Instrument cu limb─â de o╚Ťel, foarte ascu╚Ťit─â, cu care se rade barba. 2 (Rar; ├«c) Buz─â~ Persoan─â t─âioas─â la vorb─â.
BRICI, brice, s. n. Instrument de b─ârbierit, cu lam─â de o╚Ťel ╚Öi cu m├óner. [Pl. ╚Öi: briciuri] ÔÇô Din sl. bric─ş.
BRICI, brice, s. n. Instrument de b─ârbierit, cu lam─â de o╚Ťel ╚Öi cu m├óner. [Pl. ╚Öi: briciuri] ÔÇô Din sl. bric─ę.
BRICI, brice, s. n. Instrument cu limb─â de o╚Ťel, cu t─âi╚Ö foarte ascu╚Ťit, care serve╚Öte la b─ârbierit. Gura... z├«mbea f─âr─â r─âutate, ├«mpresurat─â de un puf b─âlan pe care nu-l atinsese ├«nc─â briciul. SADOVEANU, N. F. 54. ÔŚŐ (Metaforic) Frigul se face un brici de o╚Ťel. MACEDONSKI, O. 147. Timpul e frumos... adic─â soarele e splendid, dar vintul brici. ALECSANDRI, S. 154.
BRICI, brice, s. n. Instrument de b─ârbierit, cu limb─â de o╚Ťel. [Pl. ╚Öi: briciuri] ÔÇô Slav (v. sl. bric─ę).
brici s. n., pl. br├şce
brici s. n., pl. br├şce
br├şci (brice), s. n. ÔÇô Cu╚Ťit de b─ârbierit. ÔÇô Mr. bri╚Ťi. Sl. bri─Źi (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. bi├žak (ÔÇ║ briceag).
BRICI ~e n. Instrument de b─ârbierit, av├ónd forma unui cu╚Ťit cu m├óner ╚Öi cu o lam─â de o╚Ťel ascu╚Ťit─â. /<sl. bri╚Ťi
briciu n. cu╚Ťit de ras barba. [Slav. BRI─îI].
bric─ş n., pl. ce (vsl. bg. bri─Ź─ş). Cu╚Ťit de ras barba ╚Öi must─â╚Ťile. Acest cu╚Ťit ta─şe ca bric─şu, ta─şe foarte bine.
BRICI, T. (17 A I 18); BriceNi, s. mold., subst. brici.
brici adj. invar., adv. excelent, formidabil.
lame, brice ╚Öi carice expr. de toate pentru to╚Ťi, tot ce vrei ╚Öi ce nu vrei.

Brici dex online | sinonim

Brici definitie

Intrare: brici (pl. -ce)
brici pl. -ce substantiv neutru
Intrare: brici (pl. -uri)
brici pl. -uri
Intrare: Brici
Brici