bricheta vt [At: LTR2 / Pzi: ~ téz / E: brichetă] 1 A face brichete1. 2 A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.

brichetát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bricheta] 1-2 Brichetare (1-2).

brichetát2, ~ ă a [At: Nom. MIN. 47, ap. DA ms / Pl: ~ați, ~ e / E: bricheta] Transformat în brichete2.

brichétă2 sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme. 2 (Îs) – furajeră Nutreț combinat, presat în mașini speciale.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 (de cărbune, de minereu etc.). (Refl. pas.) Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.

BRICHÉTĂ1, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2. – Fr. briqueter.

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetá vb., ind. prez. 1 sg. brichetéz, 3 sg. și pl. bricheteáză

BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1). [< fr. briqueter].

BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)

A BRICHETÁ ~éz tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter