Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru bricheta

bricheta vt [At: LTR2 / Pzi: ~ t├ęz / E: brichet─â] 1 A face brichete1. 2 A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor m─ârunte sau pulverulente.
brich├ęt─â1 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr briquet] Obiect de dimensiuni mici care serve╚Öte la aprinderea ╚Ťig─ârilor.
brich├ęt─â2 sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucat─â de combustibil, din praf de c─ârbune aglutinat ╚Öi turnat ├«n diferite forme. 2 (├Äs) ÔÇô furajer─â Nutre╚Ť combinat, presat ├«n ma╚Öini speciale.
BRICHET├ü, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor m─ârunte sau pulverulente. ÔÇô Din fr. briqueter.
BRICHET─é1, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (╚Ťig─ârile). ÔÇô Din fr. briquet.
BRICH├ëT─é2, brichete, s. f. 1. Produs ob╚Ťinut prin brichetarea materialului m─ârunt sau pulverulent, ├«n forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), ├«n vederea transportului, a folosirii sau a prelucr─ârii lui ulterioare. 2. (├Än sintagma) Brichet─â furajer─â = furaj combinat, ├«n stare presat─â, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor ╚Öi ovinelor. ÔÇô Din fr. briquette.
BRICHET├ü, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor m─ârunte sau pulverulente. ÔÇô Din fr. briqueter.
BRICH├ëT─é1, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (╚Ťig─ârile). ÔÇô Din fr. briquet.
BRICH├ëT─é2, brichete, s. f. 1. Produs ob╚Ťinut prin brichetarea materialului m─ârunt sau pulverulent, ├«n forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), ├«n vederea transportului, a folosirii sau a prelucr─ârii lui ulterioare. 2. (├Än sintagma) Brichet─â furajer─â = furaj combinat, ├«n stare presat─â, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor ╚Öi ovinelor. ÔÇô Din fr. briquette.
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 (de cărbune, de minereu etc.). (Refl. pas.) Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.
BRICH├ëT─é2, brichete, s. f. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Produs ob╚Ťinut prin presarea pulberii sau a p─âr╚Ťilor m─ârunte ale unor materiale, ├«n form─â paralelipipedic─â (ca o c─âr─âmid─â) sau ├«n form─â ovoidal─â, spre a fi mai u╚Öor transportate, prelucrate sau ├«ntrebuin╚Ťate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost ├«nc─âlzit─â cu brichete.
BRICH├ëT─é1, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins ╚Ťig─ârile.
BRICHET├ü, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2. ÔÇô Fr. briqueter.
BRICH├ëT─é1, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins ╚Ťig─ârile. ÔÇô Fr. briquet.
BRICH├ëT─é2, brichete, s. f. Produs ob╚Ťinut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale ├«n form─â paralelipipedic─â sau ovoidal─â, spre a fi mai u╚Öor transportate sau ├«ntrebuin╚Ťate. Brichete de c─ârbune. ÔÇô Fr. briquette.
brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză
brich├ęt─â s. f., g.-d. art. brich├ętei; pl. brich├ęte
brichet├í vb., ind. prez. 1 sg. brichet├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. brichete├íz─â
brich├ęt─â (aparat, produs presat) s. f., pl. brich├ęte
BRICH├ëT─é s. (pop.) aprinz─âtoare, (reg.) sc─âp─âr─âtoare. (╚śi-a aprins ╚Ťigara cu ~.)
BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1). [< fr. briqueter].
BRICH├ëT─é s.f. 1. Produs de form─â paralelipipedic─â, ovoidal─â etc., ob╚Ťinut prin presarea pulberii de c─ârbune sau minereu. ÔŚŐ Brichet─â furajer─â = produs ob╚Ťinut prin tocarea, amestecarea ╚Öi comprimarea ├«n ma╚Öini speciale a mai multor nutre╚Ťuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins ╚Ťig─ârile. [< fr. briquet, briquette].
BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)
BRICH├ëT─é1 s. f. 1. produs ob╚Ťinut prin presarea unui material granular (c─ârbune, minereu), pe╚Öte ├«nghe╚Ťat etc. 2. produs furajer prin comprimarea ├«n ma╚Öini speciale a mai multor nutre╚Ťuri tocate ╚Öi amestecate. (< fr. briquette)
BRICH├ëT─é2 s. f. aparat de buzunar pentru aprins ╚Ťig─ârile. (< fr. briquet)
brich├ęt─â (brich├ęte), s. f. ÔÇô 1. Mic aparat pentru aprins ╚Ťig─ârile. ÔÇô 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a dou─â cuvinte fr., briquet ╚Öi briquette.
A BRICHET├ü ~├ęz tranz. (materiale m─ârunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima ├«n form─â de brichet─â. /<fr. briqueter
BRICH├ëT─é1 ~e f Aparat (de buzunar) care produce foc ╚Öi serve╚Öte, mai ales, la aprinsul ╚Ťig─ârilor. ~ cu gaz. ~ cu benzin─â. /<fr. briquet
BRICH├ëT─é2 ~e f. Produs de form─â geometric─â regulat─â, ob╚Ťinut prin presarea unor materiale m─ârunte sau pulverulente. /<fr. briquette
*brich├ęt n., pl. e ╚Öi brichet─â f., pl. e (fr. briquette, dim. d. brique, c─âr─âmid─â). C─ârbune de p─âm├«nt or─ş turb─â presat─â ca o c─âr─âmig─şoar─â ╚Öi care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca combustibil.
BRICHET─é s. (pop.) aprinz─âtoare, (reg.) sc─âp─âr─âtoare. (╚śi-a aprins ╚Ťigara cu ~.)
brich├ęt─â s. f. Produs sub form─â paralelipipedic─â din pe╚Öte ├«nghe╚Ťat ÔŚŐ ÔÇ×La magazinul ┬źDelta Dun─ârii┬╗ [...] se g─âsesc, pe l├óng─â clasicele conserve de pe╚Öte ╚Öi brichetele de pe╚Öte oceanic congelat [...]ÔÇŁ R.l. 1 VI 93 p. 2 (din fr. briquette; DN ÔÇô alt sens, DN3)
ceas-brich├ęt─â s. n. 1965 Ceas cu form─â (╚Öi func╚Ťie) de brichet─â v. ceas-bro╚Ö─â //din ceas + brichet─â//

Bricheta dex online | sinonim

Bricheta definitie

Intrare: brichet─â
brichet─â substantiv feminin
Intrare: bricheta
bricheta verb grupa I conjugarea a II-a