33 definiții pentru brichetă
bricheta vt [At: LTR2 / Pzi: ~ téz / E: brichetă] 1 A face brichete1. 2 A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. brichétă1 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr briquet] Obiect de dimensiuni mici care servește la aprinderea țigărilor. brichétă2 sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme. 2 (Îs) – furajeră Nutreț combinat, presat în mașini speciale. BRICHETÁ, brichetez,
vb. I.
Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din
fr. briqueter. BRICHETĂ1, brichete,
s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din
fr. briquet. BRICHÉTĂ2, brichete,
s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare.
2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din
fr. briquette. BRICHETÁ, brichetez,
vb. I.
Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din
fr. briqueter. BRICHÉTĂ1, brichete,
s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din
fr. briquet. BRICHÉTĂ2, brichete,
s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare.
2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din
fr. briquette. BRICHETÁ, brichetez,
vb. I.
Tranz. A face brichete2 (de cărbune, de minereu etc.). (
Refl. pas.) Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.
BRICHÉTĂ2, brichete,
s. f. (De obicei urmat de determinări introduse prin
prep. «de») Produs obținut prin presarea pulberii sau a părților mărunte ale unor materiale, în formă paralelipipedică (ca o cărămidă) sau în formă ovoidală, spre a fi mai ușor transportate, prelucrate sau întrebuințate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.
BRICHÉTĂ1, brichete,
s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările.
BRICHETÁ, brichetez,
vb. I.
Tranz. A face brichete2. –
Fr. briqueter. BRICHÉTĂ1, brichete,
s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările. –
Fr. briquet. BRICHÉTĂ2, brichete,
s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. –
Fr. briquette. brichetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 bricheteáză
brichétă s. f.,
g.-d. art. brichétei;
pl. brichéte
brichetá vb., ind. prez. 1 sg. brichetéz, 3 sg. și pl. bricheteáză brichétă (aparat, produs presat) s. f., pl. brichéte BRICHÉTĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoare. (Și-a aprins țigara cu ~.) BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (
1). [< fr. briqueter].
BRICHÉTĂ s.f.
1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri.
2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].
BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)
BRICHÉTĂ1 s. f. 1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc. 2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate. (< fr. briquette)
BRICHÉTĂ2 s. f. aparat de buzunar pentru aprins țigările. (< fr. briquet)
brichétă (brichéte), s. f. –
1. Mic aparat pentru aprins țigările. –
2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte
fr., briquet și briquette.
A BRICHETÁ ~éz tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter BRICHÉTĂ1 ~e f Aparat (de buzunar) care produce foc și servește, mai ales, la aprinsul țigărilor. ~ cu gaz. ~ cu benzină. /<fr. briquet BRICHÉTĂ2 ~e f. Produs de formă geometrică regulată, obținut prin presarea unor materiale mărunte sau pulverulente. /<fr. briquette *brichét n., pl. e și
brichetă f., pl. e (fr. briquette, dim. d. brique, cărămidă). Cărbune de pămînt orĭ turbă presată ca o cărămigĭoară și care se întrebuințează ca combustibil.
BRICHETĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoare. (Și-a aprins țigara cu ~.) brichétă s. f. Produs sub formă paralelipipedică din pește înghețat ◊ „La magazinul «Delta Dunării» [...] se găsesc, pe lângă clasicele conserve de pește și brichetele de pește oceanic congelat [...]” R.l. 1 VI 93 p. 2 (din fr. briquette; DN – alt sens, DN3) ceas-brichétă s. n. 1965 Ceas cu formă (și funcție) de brichetă v. ceas-broșă //din ceas + brichetă// Brichetă dex online | sinonim
Brichetă definitie
Intrare: brichetă
brichetă substantiv feminin
Intrare: bricheta
bricheta verb grupa I conjugarea a II-a