bricabrác sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr bric-à-brac] (Frm) 1 Magazin de vechituri. 2 Lucruri fără valoare, uzate și demodate.

BRIC-À-BRAC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

BRICABRÁC, bricabracuri, s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. – Din fr. bric-à-brac.

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bricabrác s. n. (sil. -brac), pl. bricabrácuri

BRICABRÁC s.n. (Franțuzism) (Magazin de) vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [< fr. bric-à-brac].

BRICABRÁC s. n. (magazin de) vechituri. (< fr. bric- à-brac)

bric-à-brac s. n. (franțuzism) Adunătură de lucruri vechi, puse alandala ◊ „Acțiunea a fost plasată într-o singură odaie (atelierul pictoriței? budoarul ei?), hală domestică într-un fad bric-à-brac, cu o singură ușă, monotonizând, exasperant, intrarea și ieșirea personajelor.” R.lit. 17 IV 80 p. 17 (din fr. bric-à-brac; DEX, DN3)