bric definitie

20 definiții pentru bric

bric1 sn [At: I. GHICA, ap. CADE / Pl: ~uri / E: eg brick] Vas cu pânze, cu două (rar, trei) catarge, uneori cu motor auxiliar, care servea altădată ca vas de comerț sau de război, iar astăzi este folosit mai ales ca navă școală pentru elevii de marină.
bric2 [At: DEX2 / E: fr brique] (Frm) 1 ai Cărămiziu. 2 sni Culoare cărămizie.
BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale. – Din fr. brick.
BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.
BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.
BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique.
BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pînze (uneori cu motor auxiliar), avînd două catarge și pînze pătrate.
BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pânze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.).
bric1 (culoare) adj. invar.
bric2 (culoare) s. n.
bric3 (navă) s. n., pl. brícuri
bric (culoare) adj. invar., s. n.
bric (navă) s. n., pl. brícuri
BRIC adj. invar. v. cărămiziu, roșcat, roșiatic.
BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].
BRIC1 s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick)
BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique)
BRIC ~uri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate și, uneori, cu motor. /<fr. brick
bric n. bastiment cu două catarte.
*bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ.

bric dex

Intrare: bric
bric adjectiv invariabil substantiv neutru