Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru bria

br├şe sf vz brei
BRI├ü, briez, vb. I. Intranz. (Fran╚Ťuzism) A se face remarcat prin calit─â╚Ťi excep╚Ťionale (mai ales inteligen╚Ť─â); a str─âluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] ÔÇô Din fr. briller.
BR├ŹE1, brii, s. f. Plant─â erbacee aromatic─â cu frunze ascu╚Ťite, cu flori albe ╚Öi cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). ÔÇô Et. nec.
BRI├ü, briez, vb. I. Intranz. (Fran╚Ťuzism) A se face remarcat prin calit─â╚Ťi excep╚Ťionale (mai ales inteligen╚Ť─â); a str─âluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] ÔÇô Din fr. briller.
BR├ŹE, brii, s. f. Plant─â erbacee aromatic─â cu frunze ascu╚Ťite, cu flori albe ╚Öi cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). ÔÇô Et. nec.
BR├ŹE, brii, s. f. Plant─â erbacee aromatic─â cu frunze ascu╚Ťite, cu flori albe ╚Öi fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).
bri├í (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 bri├íz─â, 1 pl. bri├ęm (bri-em); conj. prez. 3 s─â bri├ęze; ger. bri├şnd (bri-ind)
bri├í vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. bri├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bri├íz─â, 1 pl. bri├ęm (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. bri├ęze; ger. bri├şnd (sil. bri-ind)
br├şe s. f., art. br├şa, g.-d. art. br├şei; pl. br├şi, art. br├şile
BRIÁ vb. v. străluci.
BR├ŹE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioal─â.
BR├ŹE s. v. sl─âb─ânog.
BRI├ü vb. I. intr. (Fran╚Ťuzism) A str─âluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. briller].
BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)
A BRI├ü ~├ęz intranz. (despre persoane) A se manifesta ├«n mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a str─âluci; a se impune; a se remarca; a se eviden╚Ťia. [Sil. bri-a] /<fr. briller
brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.
bria vb. v. STR─éLUCI.
BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioal─â.
brie s. v. SL─éB─éNOG.
BRIA, Ion ( 1929-2002, n. Telega, jud. Prahova), teolog rom├ón. Prof. univ. la Bucure╚Öti. Preocupat de teologia sistematic─â ╚Öi raportul dintre credin╚Ť─â, cultur─â ╚Öi spiritualitate (ÔÇ×Dic╚Ťionar de teologie ortodox─âÔÇŁ, ÔÇ×Destinul ortodoxieiÔÇŁ, ÔÇ×Credin╚Ťa pe care o m─ârturisimÔÇŁ).
BRIA < subst. brie sau breiu, o plant─â ierboas─â (DLR); cf. ╚Öi trac. bria din Mesembria, Selimbria etc. 1. Brie pren. (Vr; 17 B III 32); ÔÇô fam. (Vr G; acte Telega); Bria b., munt. (Gat; 16 B IV 497; VI 382; 17 B I 343); mold. (RI V ÔÇô 225); fiul Mu╚Öei ╚Öi al lui Mu╚Öat (Gat mold II); Briia f. din Sibiciu (16 B II 165); Briia (P Bor 7, 70, 71, 97). 2. Derivate: Brie/eni, -e╚Öti ss.; Brianova s. (Sd XXI); cu h: Briheni s.; + -ot─â Briot─â, fam., b─ân. (Petr 15) ╚Öi Breot─â t. (ib.). 3. Cf. Brio╚Öti ╚Öi Briota tt.; Brioz─âul t. (Bz).

Bria dex online | sinonim

Bria definitie

Intrare: bria
bria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: bri-a
Intrare: brie (plant─â; -ii)
brie plant─â; -ii substantiv feminin
Intrare: Bria
Bria