brezătură definitie

8 definiții pentru brezătură

brezătúră sf [At: PAMFILE, J. I, ap. DA / V: ~zet ~ / Pl: ~ri / E: breza + -tură] 1 Pată albă în fruntea vitelor. 2 Pete de lut galben pe peretele caselor a căror tencuială se repară.
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) Pată albă în fruntea vitelor (breze). ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit.
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) Pată albă pe fruntea vitelor. ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Din breza + suf. -(ă)tură.
brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri
brezătúră s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri
BREZĂTÚRĂ ~i f. rar 1) Pată albă pe care unele animale (vaci, cai) o au pe frunte. 2) Pată de pe pereții unei case, formată din lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de a vărui; cârpitură. /a breza + suf. ~tură

brezătură dex

Intrare: brezătură
brezătură substantiv feminin