brevilocvént, ~ă a [At: Lm / V: (iuz) ~cent / Pl: ~nți, ~e / E: it breviloquente] (Liv) Scurt în expunere.

BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

BREVILOCVÉNT, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocvént adj. m., pl. brevilocvénți; f. sg. brevilocvéntă, pl. brevilocvénte

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente].

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. (< it. breviloquente)