brevilocvență definitie

9 definiții pentru brevilocvență

brevilocvénță sf [At: Lm / V: (iuz) ~cență / Pl: ~țe / E: it breviloquenza] (Liv) Scurtime în expunere.
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.
brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénței
brevilocvénță s. f., g.-d. art. brevilocvénței
BREVILOCVÉNȚĂ s. brahilogie.
BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (cf. fr. bréviloquence, germ. Breviloquenz, lat. brevis eloquentia): vorbire scurtă, concisă, concentrată.

brevilocvență dex

Intrare: brevilocvență
brevilocvență substantiv feminin