breviar definitie

13 definiții pentru breviar

breviár sn [At: ODOBESCU, S. II, 202 / V: (rar) -ium / Pl: ~e / E: lat breviarium] 1 Carte care cuprinde rugăciunile ce trebuie să fie rostite la anumite ore de clericii catolici Cf ceaslov. 2 Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu.
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Expunere sumară, concentrată a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. V. rezumat. 2. Carte cuprinzînd rugăciunile pe care catolicii trebuie să le recite la anumite ore din zi. Luă breviarul in mină, se puse a citi la lumina lunii ceasurile canonice. BĂLCESCU, O. II 256. – Pronunțat: -vi-ar.
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Expunere sumară a unor principii sau probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le recite la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Fr. bréviaire (lat. lit. breviarium).
breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre
breviár s. n. (sil. -vi-ar), pl. breviáre
BREVIÁR s.n. 1. Expunere sumară a unor principii, a unor probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le rostească la anumite ore din zi. [Pron. -vi-ar, var. breviarium s.n. / cf. fr. bréviaire, it. breviario].
BREVIÁR s. n. 1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. 2. sumar, cuprins. 3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică. (< fr. bréviaire, lat. breviarium)
BREVIÁR ~e n. 1) rel. Carte de rugăciuni citite de preoții și călugării catolici la diferite ore ale zilei. 2) Lucrare care conține informația indispensabilă unui anumit domeniu de activitate. [Sil. -vi-ar] /<lat. breviarium, fr. bréviaire
breviar n. 1. carte ce conține rugăciunile de toate zilele: ceaslov, molitfelnic; 2. fig. carte ce se citește cu asiduitate.
*breviár n. (lat. breviarium, d. brevis, scurt). Carte de oficiŭ p. preuțĭ. Oficiu însușĭ. Fig. Lectură obișnuită: Orațiŭ e breviaru literaților. – Mai rar breviáriŭ.
breviar (< lat. breviarium „carte scurtă”), repertoar care cuprinde textele cântărilor ce însoțesc slujbele și rugăciunile zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică. Melodiile respectivelor texte sunt cuprinse în antifonar*.

breviar dex

Intrare: breviar
breviar substantiv neutru
  • silabisire: -vi-ar