brevetat definitie

2 intrări

20 definiții pentru brevetat

breveta vt [At: DA / Pl: ~téz / E: fr breveter] A recunoaște o invenție printr-un brevet.
brevetát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: breveta] Brevetare.
brevetát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: breveta] Recunoscut printr-un brevet.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. Are mai multe invenții brevetate.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.
brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză
brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză
BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
BREVETÁT adj. (rar) patentat. (Invenție ~.)
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].
BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)
A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter
brevetà v. a da un brevet.
*brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.
BREVETA vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
BREVETAT adj. (rar) patentat. (Invenție ~.)

brevetat dex

Intrare: breveta
breveta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: brevetat
brevetat