brevetare definitie

2 intrări

24 definiții pentru brevetare

breveta vt [At: DA / Pl: ~téz / E: fr breveter] A recunoaște o invenție printr-un brevet.
brevetáre sf [At: DA ms / Pl: ~tắri / E: breveta] Recunoaștere a unei invenții printr-un brevet Si: brevetat1.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. Are mai multe invenții brevetate.
BREVETÁRE s. f. Faptul de a breveta. Brevetarea invențiilor se face de către stat.
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.
BREVETÁRE s. f. Faptul de a breveta.
brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză
brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri
brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză
brevetáre s. f., g.-d. art. brevetării; pl. brevetări
BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
BREVETÁRE s. (rar) patentare. (~ a unei invenții.)
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].
BREVETÁRE s.f. Acțiunea de a breveta. [< breveta].
BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)
A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter
brevetà v. a da un brevet.
*brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.
BREVETA vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
BREVETARE s. (rar) patentare. (~ a unei invenții.)

brevetare dex

Intrare: breveta
breveta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: brevetare
brevetare substantiv feminin