breveta vt [At: DA / Pl: ~téz / E: fr breveter] A recunoaște o invenție printr-un brevet.

brevetáre sf [At: DA ms / Pl: ~tắri / E: breveta] Recunoaștere a unei invenții printr-un brevet Si: brevetat1.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. Are mai multe invenții brevetate.

BREVETÁRE s. f. Faptul de a breveta. Brevetarea invențiilor se face de către stat.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.

BREVETÁRE s. f. Faptul de a breveta.

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetării; pl. brevetări

BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)

BREVETÁRE s. (rar) patentare. (~ a unei invenții.)

BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].

BREVETÁRE s.f. Acțiunea de a breveta. [< breveta].

BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)

A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter

brevetà v. a da un brevet.

*brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.

BREVETA vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)

BREVETARE s. (rar) patentare. (~ a unei invenții.)