brevet definitie

15 definiții pentru brevet

brevét sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brevet] 1 Document acordat de o autoritate (de stat) și care dă anumite drepturi Si: atestat, certificat, diplomă, patent, (pfm) patalama. 2 (Îs) ~ de invenție Brevet (1) prin care se atestă dreptul (exclusiv) de a exploata o invenție.
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de invenție = document pe care organul de stat competent îl eliberează inventatorului sau persoanei căreia acesta i-a transmis drepturile sale și prin care se recunoaște dreptul acestora de a exploata exclusiv invenția un anumit timp; patentă. – Din fr. brevet.
BREVÉT, brevete, s. n. Document eliberat de o autoritate de stat, prin care se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții (v. patentă) sau prin care i se asigură anumite drepturi: (astăzi) de a pilota un avion, (mai demult) de a exercita o meserie (v. diplomă, certificat) sau de a vinde băuturi alcoolice (v. licență) și alte produse monopolizate (țigări, tutun, cărți de joc ețc.). A obținut brevetul de pilot. Ministerul i-a acordat un brevet pentru invenția sa.
BREVÉT, brevete, s. n. Document acordat de o autoritate de stat prin care i se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții sau se asigură anumite drepturi. Brevet de pilot. – Fr. brevet.
brevét s. n., pl. brevéte
brevét s. n., pl. brevéte
BREVÉT s. patentă, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)
BREVÉT s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaște cuiva paternitatea unei invenții sau i se asigură anumite drepturi; patentă, licență. [< fr. brevet].
BREVÉT s. n. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi. ♦ ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă. (< fr. brevet)
BREVÉT ~e n. Document oficial care permite deținătorului să exercite anumite funcții. ~ de studii. ◊ ~ de invenție document prin care un organ de stat competent conferă autorului unei invenții dreptul exclusiv de exploatare; patent. /<fr. brevet
brevet n. diplomă, certificat eliberat de Stat celor ce autorizează a practicà unele industrii sau profesiuni; brevet de invențiune, dat inventatorului spre a autoriza proprietatea și exploatarea descoperirii sale.
*brevét n., pl. e (fr. brevet, d. bref, scrisoare). Certificat, diplomă, maĭ ales la militarĭ. Brevet de invențiune, patentă, diplomă pe care guvernu o liberează autoruluĭ uneĭ invențiunĭ orĭ descoperirĭ ca să-ĭ asigure proprietatea și exploatarea eĭ excluzivă pe un anumit număr de anĭ.
BREVET s. patentă, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)
BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.

brevet dex

Intrare: brevet
brevet substantiv neutru