breslaș definitie

12 definiții pentru breslaș

bresláș sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 315 / V: brăs~ / Pl: ~i / E: breaslă + -aș] 1 Membru al unei bresle. 2 Soldat care face parte din breaslă (4). 3 (Pgn) Meseriaș. 4 (Pex) Funcționar. 5 (Spc) Slugă la muncile rurale Cf cioban, văcar.
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1) Boierii și breslașii la curte se adună. ALECSANDRI, T. II 165. Cercetarea starostilor de isnafuri, dupre cum e obiceiul intre breslași? NEGRUZZI, S. I 305. Ni-i arsă inima De muncă și de năcaz.., De boieri și de ciocoi Și de breslașii de soi. ȘEZ. III 20. 2. (Învechit) Soldat aparțmînd trupei de soldați recrutați dintre membrii breslelor și din rîndurile burgheziei. Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121. 3. (Învechit) Meseriaș, profesionist, funcționar.
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș.
bresláș s. m., pl. bresláși
bresláș s. m., pl. bresláși
BRESLÁȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ul era membrul unei bresle.)
BRESLÁȘ ~i m. înv. 1) Membru al unei bresle. 2) Persoană care practică o meserie; meseriaș. /breaslă + suf. ~aș
breslaș m. cel ce face parte dintr’o breaslă, meseriaș.
bresláș, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breaslă. V. isnaf.
BRESLAȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ era membrul unei bresle.)

breslaș dex

Intrare: breslaș
breslaș substantiv masculin