Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru brei

brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mic─â plant─â erbacee cu frunze opuse, flori verzui ╚Öi fructul capsul─â, r─âsp├óndit─â ├«n p─âdurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trep─âd─âtoare. ÔÇô Din bg. brei.
BREI s. m. (Bot.) 1. Mic─â plant─â erbacee cu frunze opuse, flori verzui ╚Öi fructul capsul─â, r─âsp├óndit─â ├«n p─âdurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trep─âd─âtoare. ÔÇô Din bg. brei.
BREI s. m. 1. (╚śi ├«n compusul brei-de-p─âdure sau breiul-p─ârului) Plant─â erbacee cu flori verzui, care cre╚Öte prin p─âduri umbroase (Mercurialis perennis); buruian─â-c├«ineasc─â. 2. (╚śi ├«n compusul brei-de-c├«mp) Trep─âd─âtoare (Mercurialis annua).
BREI s. m. (Bot.) 1. Plant─â erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trep─âd─âtoare. ÔÇô Bg. brei.
brei s. m., pl. brei, art. br├ęii
brei s. m., pl. brei, art. br├ęii
BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trep─âd─âtoare.
BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.
br├ęi s. m. ÔÇô Mu╚Öchi (Mercurialis perennis). ÔÇô Var. brii, brie. Origine necunoscut─â. Este posibil s─â fie ├«n leg─âtur─â cu gr. ╬▓¤ü߯╗╬┐╬Ż, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.
BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei
bre─ş m., pl. tot a╚Öa (cp. cu vgr. br├Żon, mu╚Öch─ş, de unde ╚Öi bg. bre─ş, id. V. brionie, embrion). O plant─â. V. mercurial─â.
BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trep─âd─âtoare.
brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.

Brei dex online | sinonim

Brei definitie

Intrare: brei
brei substantiv masculin