Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru brecie

br├ęcie2 sf [At: DN3 / E: ger Breccie, it breccia[ Roc─â sedimentar─â tare, constituit─â din buc─â╚Ťi col╚Ťuroase de minerale sau roci dure.
brecie1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Nuia lungă, groasă și rezistentă Cf joardă.
BR├ëCIE, brecii, s. f. Roc─â ├«n alc─âtuirea c─âreia intr─â fragmente de roci col╚Ťuroase de dimensiuni mari ╚Öi ciment de natur─â sedimentar─â sau eruptiv─â. ÔÇô Din germ. Breccie.
BR├ëCIE s. f. Roc─â ├«n alc─âtuirea c─âreia intr─â fragmente de roci col╚Ťuroase de dimensiuni mari ╚Öi ciment de natur─â sedimentar─â sau eruptiv─â. ÔÇô Din germ. Breccie.
BR├ëCIE s. f. Roc─â sedimentar─â constituit─â din buc─â╚Ťi col╚Ťuroase de alte roci, legate ├«ntre ele cu un ciment calcaros, silicios etc. ÔÇô Germ. Breccie.
br├ęcie (-ci-e) s. f., art. br├ęcia (-ci-a), g.-d. art. br├ęciei; pl. br├ęcii, art. br├ęciile (-ci-i-)
br├ęcie s. f. (sil. -ci-e), art. br├ęcia (sil. -ci-a), g.-d. art. br├ęciei; pl. br├ęcii, art. br├ęciile (sil.-ci-i-)
BR├ëCIE s.f. Roc─â sedimentar─â tare, constituit─â din buc─â╚Ťi col╚Ťuroase de minerale sau roci dure. [Gen. -iei. / < germ. Breccie, it. breccia ÔÇô pietri╚Ö].
BRÉCIE s. f. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotișurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure. (< germ. Breccie, it. breccia)
BR├ëCIE ~i f. geol. Roc─â sedimentar─â tare, constituit─â din buc─â╚Ťi col╚Ťuroase de alte roci sau minerale dure. [Art. brecia; G.-D. breciei; Sil. -ci-e] /<germ. Breccie
brecie, (engl.= breccia) termen generalizat pentru a defini dep. consolidate, alc─âtuite din fragmente angulare, de origine epiclastic─â, piroclastic─â sau cataclastic─â. 1. b. sedimentar─â, care provine din sedimentarea unor grohoti╚Öuri (b. extrafor-ma╚Ťional─â) sau a unor fragmente rupte la suprafa╚Ťa sedimentelor acumulate ├«ntr-un baz. (b. intraforma╚Ťional─â). 2. b. vulcanic─â, produs piroclastic de cimentare a unor blocuri provenite prin explozie ╚Öi erup╚Ťie vulcanic─â; 3. b. cataclastic─â = b. de zdrobire = b. tectonic─â, provine prin metamorfism dinamic, de obicei ├«n jurul unor zone de falie; 4. b. de oase, dep. lenticular sau stratiform, alc─âtuit din oase, fragmente de oase, din╚Ťi, solzi de pe╚Öti, coprolite etc. prinse ├«ntr-un ciment. Mineralogic, b.o. este bogat─â ├«n colofan ╚Öi de aceea se identific─â cu un dep. fosfatic. B.o. sunt frecvente ├«n pe╚Öteri ╚Öi ├«n golurile carstice. Sin. bone-bed.
BR├ëCIE (< it. breccia ÔÇ×pietri╚Ö, prundi╚ÖÔÇŁ) s. f. Roc─â sedimentar─â detritic─â consolidat─â, ├«n compozi╚Ťia c─âreia intr─â fragmente col╚Ťuroase de roci preexistente, de dimensiuni ╚Öi compozi╚Ťie mineralogic─â diferite. Poate fi: b. vulcanic─â (roci magmatice cimentate prin lava eruptiv─â); b. piroclastic─â (produse col╚Ťuroase ale exploziei exogen─â); b. tectonic─â (format─â din fragmente provenite din rocile aflate ├«n zonele de fractur─â ale scoar╚Ťei P─âm├«ntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentar─â (la bazele pantelor din grohoti╚Öul depus).

Brecie dex online | sinonim

Brecie definitie