brec definitie

19 definiții pentru brec

brec1 sn [At: DA / V: break1 / Pl: ~uri / E: fr, eg break] 1 (Înv) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor), prevăzută cu două bănci longitudinale. 2 Autoturism al cărui portbagaj nu este despărțit de interiorul mașinii.
brec2 sn [At: DEX2 / V: break2 / Pl: ~uri / E: eg break] 1 (La box) Comandă dată de arbitru pentru a despărți boxerii, când aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare. 2 (La tenis) Punct câștigat de un jucător când adversarul are serviciul. 3 (În jazz) Fantezie muzicală sau ritmică, când se întrerupe acompaniamentul și cântă numai solistul.
BREC1, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break.
BREC2, (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.
BREC1, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break.
BREC2, brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.
BREC, brecuri, s. n. (Rar) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor care se poate scoate), cu capra înaltă, avînd înăuntru două bănci așezate față în față în lungul trăsurii.
BREC, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.).
brec1 (trăsură, comandă) s. n., pl. brécuri
brec2 (la tenis) v. break2
brec (trăsură, comandă, punct în sport) s. n., pl. brécuri
BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o ușă specială și banca amovibilă. [Scris și break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break].
BREC interj. Comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicală sau ritmică în jaz, situată în genere la finele unei faze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul; (p. ext.) însăși această întrerupere. 2. (Tenis) Săritură a mingii după lovitura de deschidere, punct înscris împotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despărțire a adversarilor dictată de arbitru. [Scris și break. / < engl. break].
BREC1 s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă. (< engl., fr. break)
BREC2 s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina. (< amer. break)
brec (brécuri), s. n. – Trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break.
BREC ~uri n. înv. Trăsură ușoară, de obicei descoperită, prevăzută cu două banchete lungi laterale, folosită pentru transportul de pasageri. /<engl. break
brec n. trăsură ușoară cu 4 roate, având un scaun pe dinainte, iar pe dinapoi două banchete așezate una în fața alteia (= engl. break).
*brec n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] break). Un fel de trăsură cu băncĭ saŭ canapele de dus maĭ mulțĭ inșĭ.

brec dex

Intrare: brec
brec substantiv neutru