brebenóc sn [At: MARIAN, O. II, 83 / V: barban~, bărbăn~, barb~, bărbănoacă, bărb~, belbinog, berbenog, bilbin~, borbă~, brăbăn~, breobenog, briban~, bribăn~ / Pl: ~oci / E: ucr бapвиoк, rs бapвинoк] (Bot; reg) 1 Saschiu (Vinca minor). 2 Saschiu (Vinca herbacea).

BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. Pornesc la pădure după brebenoc, pînă a nu răsări soarele. SEVASTOS, N. 86. – Variantă: (regional) bărbănóc s. m.

BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. – Ucr. bervinok.

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebenóc s. m., pl. brebenóci

BREBENÓC s. v. saschiu.

brebenoc s. v. SASCHIU.