Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru brebenel

breben├ęl sm [At: ALECSANDRI, P. III, 32 / V: ~ea / Pl: ~nei / E: breab─ân + -el] 1 Plant─â ierboas─â cu flori purpurii, trandafirii, albe sau g─âlbui, care cre╚Öte prim─âvara prin p─âduri umbroase (Corydalis Marchalliana) Si: breab─ân (1). 2 (Bot; reg) Ghiocei (Galanthus nivalis).
BREBEN├ëL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau g─âlbui, care ├«nfloresc prim─âvara (Corydalis); breab─ân (2), brebenea. ÔÇô Breab─ân + suf. -el.
BREBEN├ëL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau g─âlbui, care ├«nfloresc prim─âvara (Corydalis); breab─ân (2), brebenea. ÔÇô Breab─ân + suf. -el.
BREBEN├ëL, brebenei, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat la dou─â specii de plante erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau g─âlbui; cresc prim─âvara (uneori ├«mpreun─â) prin p─âduri umbroase (Corydalis Marshalliana ╚Öi Corydalis solida); breab─ân. Pe-o paji╚Öte de brebenei O privighetoare A zburat dintr-un copac, G─âtit cu beteal─â ╚Öi cercei. V. ROM. noiembrie 1952, 275. R├«d brebeneii cei albi, iar crinul c├«mpiei de-o parte ╚Üine potirul plecat. CO╚śBUC, P. II 62. ╚Üi-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, S─â trag─â ochii la ei. ALECSANDRI, P. P. 288. Avea Costea Mielu╚Öei C├«╚Ťi s├«nt vara Brebenei. TEODORESCU, P. P. 514. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A l─âsa (pe cineva) brebenel = a-l l─âsa gol-pu╚Öc─â. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde chilug.
BREBEN├ëL, brebenei, s. m. Numele a dou─â specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau g─âlbui (Corydalis Marshalliana ╚Öi solida). ÔÇô Din breab─ân + suf. -el.
breben├ęl s. m., pl. breben├ęi, art. breben├ęii
breben├ęl s. m., pl. breben├ęi, art. breben├ęii
BREBENÉL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.
BREBEN├ëL s. v. dedi╚Ťel.
BREBENÉL ~i m. 1) mai ales la pl. Specie de plante erbacee de pădure, din familia papaveraceelor, având frunze ovale și flori purpurii, albe sau galbene, care înfloresc primăvara. 2) Plantă din această specie. /Din breabăn + suf. ~el
breben├ęl m., pl. e─ş (cp. cu br─âb─ânoc). O plant─â ornamental─â cu flor─ş a╚ÖezateÔÇÖn form─â de strugur─ş (cor├Żdalis). Anemon─â. Ghiocel. ÔÇô ╚śi brebene├í, f. pl. e ╚Öi breab─ân m., pl. breben─ş.
BREBENEL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breab─ân.
brebenel s. v. DEDIȚEL.
CORYDALIS Vent., CORIDALIS, BREBENEI, fam. Papaveraceae. Gen originar din regiunile cu climă boreală, cca 300 specii, erbacee, anuale sau perene, cu sau fără tubercul sau rizom subteran. Frunze alterne sau opuse în partea superioară a tulpinii, compuse, de obicei dublu-tripenate. înflorește primăvara și vara. Flori roșii, albe, galbene, albastre-verzi, sub fiecare cîte o bractee (caliciu foarte mic cu 2 sepale, 4 petale neregulate din care una exterioară cu un pinten, cealaltă mai plată, petalele interioare înguste, unite în vîrf, stamine concrescute cîte două) dispuse în raceme terminale sau opuse frunzelor.

Brebenel dex online | sinonim

Brebenel definitie

Intrare: brebenel
brebenel substantiv masculin