Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru brebeneac

brebeneác sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~neci / E: nct] (Orn; reg) Sturz-cântăreț.
BREBENEÁC s. v. sturz.
brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”.
brebeneac m. numele bănățean al sturzului cântăreț. [Origină necunoscută].
brebeneac s. v. STURZ.

Brebeneac dex online | sinonim

Brebeneac definitie

Intrare: brebeneac
brebeneac