7 definiții pentru break
break1 (automobil) (
angl.) [
pron. brec]
s. n.,
pl. breakuri [
pron. brécuri] (brea-kuri)
break2 (
angl.) [
pron. brec]
/ brec2 (la tenis)
s. n.,
pl. breakuri [
pron. brécuri] / brécuri
break adj. inv., s. n. 1978 (cuv. engl.) Tip de automobil cu un compartiment de bagaje integrat în habitaclu la care se ajunge pe o ușă situată la spate v. TIBCO [pron. brec] (DN3 – brec) BREAK (cuv. englezesc) [bréic] s. n. (SPORT) 1. Comandă dată de arbitrul unui meci de box atunci cînd loviturile nu sînt regulamentare și la care boxerii sînt obligați să facă fiecare cîte un pas înapoi, pentru a se distanța unul de altul. 2. (În tenis) Ghem2 cîștigat pe serviciul adversarului. Break dex online | sinonim
Break definitie