break definitie

7 definiții pentru break

breák1 sn vz brec1
breák2 sn vz brec2
break1 (automobil) (angl.) [pron. brec] s. n., pl. breakuri [pron. brécuri] (brea-kuri)
break2 (angl.) [pron. brec] / brec2 (la tenis) s. n., pl. breakuri [pron. brécuri] / brécuri
BREAK s.n. v. brec.
break adj. inv., s. n. 1978 (cuv. engl.) Tip de automobil cu un compartiment de bagaje integrat în habitaclu la care se ajunge pe o ușă situată la spate v. TIBCO [pron. brec] (DN3 – brec)
BREAK (cuv. englezesc) [bréic] s. n. (SPORT) 1. Comandă dată de arbitrul unui meci de box atunci cînd loviturile nu sînt regulamentare și la care boxerii sînt obligați să facă fiecare cîte un pas înapoi, pentru a se distanța unul de altul. 2. (În tenis) Ghem2 cîștigat pe serviciul adversarului.

break dex