bravare definitie

2 intrări

16 definiții pentru bravare

bravá2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~véz / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.
BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.
BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.
bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză
bravá vb., ind. prez. 1 sg. bravéz, 3 sg. și pl. braveáză
BRAVÁ vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.
BRAVÁRE s. v. sfidare.
BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
A BRAVÁ ~éz 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver
bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.
*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.
BRAVA vb. 1. a desfide, a sfida. (~ moartea.) 2. a înfrunta, a sfida, (rar) a sfrunta. (~ cu curaj un pericol.)
BRAVARE s. bravadă, desfidere, slidare, (înv.) desfid. (~ morții.)

bravare dex

Intrare: brava
brava 1 vb. conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: bravare
bravare