Dicționare ale limbii române

3 intrări

19 definiții pentru brav

brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309.
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).
brav1 adj. m., pl. bravi; f. brávă, pl. bráve
brav2 (asasin) (rar) s. m., pl. bravi
brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. brávă, pl. bráve
BRAV adj. v. curajos.
Brav ≠ fricos, laș, neîndrăzneț
BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].
BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)
brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.
BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo
brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL.
*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.
BRAV adj. curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (S-a dovedit ~ în luptă.)
MIHAI BRAVU 1. Com. în jud. Giurgiu, situată în Câmpia Burnas, pe dr. râului Neajlov, pe malul de SV al lacului Comana; 2.608 loc. (2000). Stație de c. f. Biserica Cuvioasa Parascheva (1884). 2. Com. în jud. Tulcea, la poalele de NE ale Pod. Babadag, pe dr. râului Taița; 2.810 loc. (2000). Expl. de calcar și porfir.
*BRAV 1. Brăvești s. (Sd XXII 377). 2. Bravice și Braviceni ss. mold. (Sd XXI). Tema poate fi scurtare din Dumvravă, v. acesta.

brav definitie

brav dex

Intrare: brav (s.m.)
brav substantiv masculin
Intrare: brav (adj.)
brav adjectiv
Intrare: Brav
Brav