bras2 sn vz braț2

bras1 sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr brasse] Stil de înot în care înotătorul execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei.

BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

BRAS s. n. Fel de înot în care se vîslește simultan cu mîinile și cu picioarele în plan orizontal, în mișcări largi, simetrice. Scris și: (după franțuzește) brasse.

BRAS s. n. Stil de înot în care se vâslește simultan cu mâinile și cu picioarele în plan orizontal, în mișcări largi, simetrice. – Fr. brasse.

bras s. n.

bras s. n.

BRAS s.n. 1. Stil de înot pe burtă, în care brațele și picioarele împing corpul înainte prin mișcări simultane. 2. V. braț. [Pl. -suri. / < fr. brasse].

BRAS s. n. stil de înot în poziție ventrală, în care brațele și picioarele împing corpul înainte prin mișcări largi, alternative. (< fr. brasse)

BRAS n. Stil de înot constând în executarea în plan orizontal a unor mișcări simultane largi cu brațele și cu picioarele. /<fr. brasse

BRAȘ,-OV, circulă de timpuriu ca nume de persoană din care s-au format toponime, trei în Ardeal, în afară de vestitul oraș Brașov și altele la sud-est de Carpați, între care satul Brașov, muntean (17 B II sau III; Brașouți s. (Dm; Mih 9). Drăganu îl derivă din antrop. slav Бpaшъ < sl. бpaтъ „frate” (după Weigand) + suf. -ov. Coincidență: trac. Brases într-o inscripție la Apulum (An C III). 1. Brașul (Rad vol. 82 p. 128) vlah din Serbia. 2. Brașov, boier, 1582 (Giur; – b. (16 B IV 223); – cu soția Mănușca din Zeletin, r. Teleajen (16 B V 88); – fiul lui Costea (17 B III 37); – cel Mic, diiac (17 B IY 426); Brașovu, moș., munt., din satul Bărbulețu (RI XI 224); – fam. de moșneni din Filipeștii de Pădure.