branhie definitie

15 definiții pentru branhie

bránhie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat branchio] Lamelă care aparține unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.
BRÁNHIE, branhii, s. f. (De obicei la pl.) Organ extern (liber sau acoperit) prin care respiră peștii, racii și alte animale care trăiesc în apă. – Pronunțat: -hi-e.
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).
bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)
bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile
BRÁNHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)
BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].
BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia)
BRÁNHIE ~i f. Organ de respirație extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /<lat. branchiae, fr. branchies
branhii f. pl. organe de respirațiune ale peștilor.
*bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.
*bránhiĭ V. branchiĭ.
BRANHIE s. (ZOOL) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)

branhie dex

Intrare: branhie
branhie substantiv feminin
  • silabisire: -hi-e