brandváhtă f. pl. e (rus. brandvțahta, d. germ. brandwacht și brandwache = wachtschiff, staționar, corabie de pază, barabaftă. V. barabaftă). Sec. 19. Corp de poliție fluvială înființat în 1835 la Galațĭ, compus din 25 de oamenĭ îmbarcațĭ pe staționaru (barabafta) Emma, care a fost vîndut la 1847 și înlocuit cu treĭ șalupe canoniere.