Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru branciog

brancióg sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.
brâncióg sn [At: ODOBESCU, S. III, 565 / Pl: ? / E: nct] (Glg) Pământ pietros.
BRANCI├ôG, brancioguri, s. n. (Reg.) P─âm├ónt calcaros, pietros, cu fertilitate slab─â sau mijlocie. ÔÇô Et. nec.
BRANCI├ôG, brancioguri, s. n. (Reg.) P─âm├ónt calcaros, pietros, cu fertilitate slab─â sau mijlocie. ÔÇô Et. nec.
BRANCI├ôG, brancioguri, s. n. (Regional) P─âm├«nt pietros. Sap─â vesel bie╚Ťii ╚Ť─âranii no╚Ötri ├«n branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565.
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ pietros.
branci├│g s.n. (reg.) Sol format pe pietri╚Öuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slab─â sau mijlocie. Sap─â ╚Ť─âranii ├«n branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). ÔÇó pl. -uri. / etimol. nec.
branci├│g (reg.) s. n., pl. branci├│guri
branci├│g s. n., pl. branci├│guri
branciog n. ╚Öes pietros: ╚Ť─âranii sap─â ├«n branciogul sterp al dealurilor OD. [Origin─â necunoscut─â].
branc─ş├│g n., pl. ur─ş. Munt. P─âm├«nt p─şetros.

Branciog dex online | sinonim

Branciog definitie

Intrare: branciog
branciog substantiv neutru
Intrare: brânciog
brânciog