branciog definitie

2 intrări

11 definiții pentru branciog

brancióg sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.
brâncióg sn [At: ODOBESCU, S. III, 565 / Pl: ? / E: nct] (Glg) Pământ pietros.
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Regional) Pămînt pietros. Sapă vesel bieții țăranii noștri în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565.
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ pietros.
brancióg s.n. (reg.) Sol format pe pietrișuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slabă sau mijlocie. Sapă țăranii în branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). • pl. -uri. / etimol. nec.
brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri
brancióg s. n., pl. brancióguri
branciog n. șes pietros: țăranii sapă în branciogul sterp al dealurilor OD. [Origină necunoscută].
brancĭóg n., pl. urĭ. Munt. Pămînt pĭetros.

branciog dex

Intrare: branciog
branciog substantiv neutru
Intrare: brânciog
brânciog