branț definitie

12 definiții pentru branț

branț sn [At: ZANNE, P. III, 30 / Pl: ~uri / E: ger Brandshohle] 1 Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. 2 (Îvp; îe) A pune (cuiva) ~ul A face pe cineva să tacă. 3 (Îvp; îae) A-și bate joc de cineva.
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle.
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele de calitate inferioară care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. ♦ Bucată de carton sau de plută care se pune în pantofi, cînd aceștia sînt prea mari sau cînd au asperități în interior.
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută, care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – După germ. Brandsohle.
branț s. n., pl. bránțuri
branț s. n., pl. bránțuri
BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)
BRANȚ ~uri n. Bucată de material (piele, carton, plută etc.) care se aplică în interiorul încălțămintei peste talpă. /cf. germ. Brandsohle
branț n., pl. urĭ (ca și zbranț). Munt. est. Taban la gheată.
1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin îuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.
BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)

branț dex

Intrare: branț
branț substantiv neutru