branșare definitie

2 intrări

9 definiții pentru branșare

branșa vt [At: CADE / Pzi: ~ șez / E: fr brancher] 1 A face un branșament (de conductă). 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal.
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric.
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.
branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd
branșá vb., ind. prez. 1 sg. branșéz, 3 sg. și pl. branșeáză, 1 pl. branșăm; ger. branșând
BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].
BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)

branșare dex

Intrare: branșa
branșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: branșat
branșat participiu
branșare infinitiv lung