brahman definitie

17 definiții pentru brahman

brahmán [At: DA / V: (iuz) ~amin, ~ am ~ / Pl: ~i / E: fr brahmane] 1 sm Membru al castei sacerdotale, cea dintâi din cele patru caste ale Indiei, castă care se credea ieșită din capul lui Brahma. 2 sm Preot al lui Brahma. 3 a Brahmanic.
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.
BRAHMÁN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale socotite ca cea dintîi dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma.
BRAHMÁN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale, considerată prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. – Fr. brahmane.
!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne
Brahmáne (scrieri indiene) s. propriu f. pl.
brahmán s. m., adj. m., pl. brahmáni; f. sg. brahmánă, g.-d. art. brahmánei, pl. brahmáne
BRAHMÁN adj. (BIS.) v. brahmanic.
BRAHMÁN, -Ă adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintâi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].
BRAHMÁN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane)
BRAHMÁN1 ~ă (~i, ~e) v. BRAHMANIC. /<fr. brahmane
BRAHMÁN2 ~i m. 1) Membru al primei caste sacerdotale (din cele patru) din India. 2) Preot al lui Brahma. /<fr. brahmane
brahman m. preot al lui Brahma.
*brahmán m. (scr. brahman). Preut brahmanic. – Rar și bramin (fr. bramin).
BRAHMAN adj. (BIS.) brahmanic. (Religia ~.)
BRAHMÁN, -Ă (< fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.

brahman dex

Intrare: brahman (adj.)
brahman adjectiv
Intrare: brahman (s.m.)
brahman substantiv masculin