Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1092658:

brahilogie2 (gr. brachys „scurt”+ logos „vorbire”), figură de compoziție prin care se realizează o vorbire sau un discurs concis, folosindu-se maxime (sentințe) sau proverbe (P): „... Nașu-meu, Păcală, era un om foarte de duh; avea răspuns la orice vorbă. [...] Iată ce-mi zicea el: – Fine! De vrei să trăiești bine și să aibi ticnă, să te silești a fi totdeauna la mijloc de masă și la coif de țară, pentru că e mai bine să fii în fruntea cozii decât coada frunții [antimetateză + epanadiploză]. Șezi strâmb și grăiește drept. Nu băga mâna unde nu-ți fierbe oala, nici căuta cai morți să le iei potcoavele, căci pentru Behehe vei pierde și pe Mihoho. Bate fierul până e cald și fă tot lucrul la vremea lui.” (C. Negruzzi) B. se mai numește și viciu de vorbire care face discursul obscur din cauza conciziei excesive.

Brahilogie dex online | sinonim

Brahilogie definitie