Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru brahicefal

brahicef├íl, ~─â [At: MEHEDIN╚ÜI, G. F. 195 / Pl: ~i, ~e / E: fr brachyc├ęphale] 1 a Care are ╚Ťeasta capului aproape rotund─â. 2 smf Fiin╚Ť─â cu ╚Ťeasta capului aproape rotund─â. 3 sm Craniu aproape rotund.
BRAHICEF├üL, -─é, brahicefali, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal ╚Öi transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are un brahicefal (1). ÔÇô Din fr. brachyc├ęphale.
BRAHICEF├üL, -─é, brahicefali, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal ╚Öi transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are un craniu brahicefal (1). ÔÇô Din fr. brachyc├ęphale.
BRAHICEF├üL, -─é, brahicefali, -e, adj. (Despre oameni, ├«n opozi╚Ťie cu dolihocefal; adesea substantivat) Cu craniul aproape rotund; al c─ârui craniu are lungimea (m─âsurat─â de la baza nasului spre monticulul occipital) pu╚Ťin mai mare dec├«t l─â╚Ťimea.
BRAHICEF├üL, -─é, brahicefali, -e, adj. (Despre oameni) Cu craniul aproape rotund. ÔÇô Fr. brachyc├ęphale (<gr.).
brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále
brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; f. sg. brahicefálă, pl.brahicefále
BRAHICEF├üL, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Om) care are craniul aproape rotund. [< fr. brachyc├ęphale, cf. gr. brachys ÔÇô scurt, kephale ÔÇô cap].
BRAHICEF├üL, -─é adj., s. m. f. (om) cu craniul aproape rotund. (< fr. brachyc├ęphale)
BRAHICEF├üL ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre persoane) Care are craniul aproape rotund. /<fr. brachyc├ęphale
brahicefal a. al c─ârui craniu e relativ rotund.
brachi- ╚Öi brahic├ęfal ╚Öi (ob., dar nu ma─ş bine) -├íl, -─â adj. (vgr. brah├Żs, scurt ╚Öi cefal din a-cefal). Cu craniu scurt, adic─â aproape tot a╚Öa de lung (de la frunte la ceaf─â) c├«t ╚Öi de lat (de la o t├«mpl─â la alta).
BRAHI-1 ÔÇ×scurt, ├«ngustÔÇŁ. ÔŚŐ gr. brakhys ÔÇ×scurtÔÇŁ > fr. brachy-, engl. id., germ. id., it. brachi- > rom. brahi-. Ôľí ~bazie (v. -bazie), s. f., mers cu pa╚Öi anormal de mici; ~blast (v. -blast), s. n., lujer anual scurt, cu cre╚Ötere limitat─â; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpina scurt─â; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoan─â) care are craniul cu diametrele longitudinal ╚Öi transversal aproape egale; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., constitu╚Ťia unei persoane brahicefale; sin. brahicranie; ~cer (v. -cer1), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are coarne sau antene scurte. 2. s. n. pl., Subordin de insecte diptere, care se caracterizeaz─â prin antene scurte; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., anomalie caracterizat─â prin scurtarea accentuat─â a uneia sau a ambelor buze; sin. microcheilie; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri scurte; ~corm (~korm) (v. -corm), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) cu trunchiul scurt; ~cran (v. -cran), adj., cu craniul mic; ~cranie (v. -cranie), s. f., brahicefalie*; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degetele scurte; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malforma╚Ťie congenital─â caracterizat─â prin scurtimea exagerat─â a degetelor; ~drom (v. -drom), adj., (despre nerva╚Ťia frunzei) ├«ndreptat spre marginea organului, apoi curbat ╚Öi reticulat; ~falangie (v. -falangie), s. f., anomalie caracterizat─â prin falange anormal de scurte; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze foarte scurte; ~glosie (v. -glosie), s. f., limb─â anormal de scurt─â; ~gnat (v. -gnat), adj., cu maxilare anormal de scurte; ~gnatie (~gna╚Ťie) (v. -gnatie), s. f., anomalie congenital─â caracterizat─â prin dezvoltarea redus─â ├«n lungime a maxilei sau a mandibulei; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~logie (v. -logie1), s. f., specie de elips─â care const─â ├«n evitarea repet─ârii unui element al frazei, exprimat anterior; sin. brahiologie; ~melie (v. -melie), s. f., malforma╚Ťie congenital─â, caracterizat─â prin dezvoltarea incomplet─â sau ├«n lungime a membrelor; sin. micromelie; ~metrop (v. metr/o-, v. -op), adj., (despre ochi) al c─ârui focar este situat ├«ntre infinit ╚Öi retin─â; ~metropie (v. metr/o-2, v. -opie), s. f., stare patologic─â a ochiului brahimetrop; ~morf (v. -morf), adj., s. m., (tip constitu╚Ťional) caracterizat prin trup ├«ndesat ╚Öi membre scurte; sin. brahitip; ~morfie (v. -morfie), s. f., stare caracterizat─â printr-o statur─â anormal de mic─â; ~odont (v. -odont), adj., ai c─ârui din╚Ťi au coroan─â scurt─â ╚Öi erup╚Ťie rapid─â; ~pnee (v. -pnee), s. f., respira╚Ťie scurt─â ╚Öi sacadat─â; ~pode (v. -pode), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu picioarele sau cu pe╚Ťiolurile scurte. 2. s. n. pl., Clas─â de animale nevertebrate bentonice, exclusiv marine; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile anormal de scurte; ~rahie (v. -rahie), s. f., coloan─â vertebral─â anormal de scurt─â; ~rinc (v. -rinc), adj., cu ciocul scurt; ~rinie (v. -rinie), s. f., anomalie congenital─â caracterizat─â printr-un nas foarte scurt; ~schelie (v. -schelie), s. f., dezvoltare insuficient─â a membrelor inferioare; ~stafilie (v. -stafilie), s. f., anomalie caracterizat─â printr-un arc alveolar scurt; ~stilie (v. -stilie), s. f., tip de heterostilie cu stile mai scurte dec├«t staminele; ~tip (v. -tip), adj., s. m., brahimorf*; ~ur (v. -ur), adj., cu coada scurt─â.

Brahicefal dex online | sinonim

Brahicefal definitie

Intrare: brahicefal (s.m.)
brahicefal substantiv masculin
Intrare: brahicefal (adj.)
brahicefal adjectiv