brahă definitie

10 definiții pentru brahă

bráhă sf vz bragă
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.
BRÁHĂ s. f. v. bragă.
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha.
bráhă s. f., g.-d. art. bráhei
bráhă (orz, reziduuri) s. f.
brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)].
bráhă V. bragă.
bráhă, (brăhă), s.f. – (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei, cf. DRT, 2010). ♦ (onom.) Braha, Brahaiță, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. braha (Șăineanu, DLRM, DEX), var. a lui bragă (< rus. braga) (MDA).

brahă dex

Intrare: brahă
brahă substantiv feminin