bragagíu sm [At: FILIMON, C. I, 610 / V: ~aha ~ / Pl: ~gii / E: bragă + -agiu] 1 Fabricant de bragă. 2 Vânzător de bragă. 3 (Iuz; îs) Plan de -~ Proiect care eșuează.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Cel care face sau vinde bragă. Se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu. CARAGIALE, O. II 169. Simigiii împreună cu bragagiii și salipgiii arnăuți făceau contrast cu alunarii. FILIMON, C. 58. – Variantă:(Mold.)brahagíu (ALECSANDRI, T.531) s. m.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Din bragă + suf. -agiu.

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagíu s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii

BRAGAGÍU ~i m. înv. 1) Lucrător specializat în prepararea brăgii. 2) Vânzător de bragă. /bragă + suf. ~agiu

bragagiu m. cel ce face sau vinde bragă.

bragagíŭ m. (d. bragă). Care face saŭ vinde bragă. – Fem. bragagiță saŭ gĭoáĭcă.