bragageríe sf [At: COSTINESCU / V: brăgărie, brăhărie / Pl: ~ii / E: bragagiu + -erie] 1 Local unde se prepară sau se vinde braga. 2 Meserie a bragagiului.

BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Local unde se prepară sau se vinde bragă. Trăgea tot spre îndeletnicirea lui tat’su; un chioșc... o tutungerie, o librărie sau o bragagerie. PAS, Z. I 279.

BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Din bragagiu + suf. -ărie.

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragageríe s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

BRAGAGERÍE s. (prin Mold. și Bucov.) brăhărie.

BRAGAGERÍE ~i f. înv. Local unde se prepara și se vindea bragă. [Art. bragageria; G.-D. bragageriei; Sil. -ri-e] /bragagiu + suf. ~ărie

bragagerie f. locul unde se vinde bragă.

bragageríe f. (d. bragă). Locu unde se vinde saŭ se face bragă.

BRAGAGERIE s. (prin Mold. și Bucov.) brăhărie.