Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru bragagerie

bragageríe sf [At: COSTINESCU / V: brăgărie, brăhărie / Pl: ~ii / E: bragagiu + -erie] 1 Local unde se prepară sau se vinde braga. 2 Meserie a bragagiului.
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Local unde se prepară sau se vinde bragă. Trăgea tot spre îndeletnicirea lui tat’su; un chioșc... o tutungerie, o librărie sau o bragagerie. PAS, Z. I 279.
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Din bragagiu + suf. -ărie.
bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile
bragageríe s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile
BRAGAGERÍE s. (prin Mold. și Bucov.) brăhărie.
BRAGAGERÍE ~i f. înv. Local unde se prepara și se vindea bragă. [Art. bragageria; G.-D. bragageriei; Sil. -ri-e] /bragagiu + suf. ~ărie
bragagerie f. locul unde se vinde bragă.
bragageríe f. (d. bragă). Locu unde se vinde saŭ se face bragă.
BRAGAGERIE s. (prin Mold. și Bucov.) brăhărie.

bragagerie definitie

bragagerie dex

Intrare: bragagerie
bragagerie substantiv feminin