Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 537848:

BRAC2, bracuri, s. n. (Reg.) Rest, rămășiță; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neîntrebuințat. Cal de brac. – Rus brak.

Brac dex online | sinonim

Brac definitie