brașoavă definitie

12 definiții pentru brașoavă

brașoávă af [At: CREANGĂ, P. 252 / Pl: ~ve / E: Brașov] 1 Minciună. 2 (Îvp; îe) A fi bun de ~ ve A fi bun de rele. 3 (Îae) A fi mincinos.
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Vorbă lipsită de temei; palavră, minciună. N-avem timp de brașoave! Lasă-ne cu prostiile tale! PAS, L. I 140. Șiretul, înadins ne duce-așa departe, ca să nu băgăm noi deseamă că ne spune brașoave. VLAHUȚĂ, O. A. II 24. Ia tacă-ți gura, măi Gerilă... Acuș se face ziuă, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. CREANGĂ, P. 252.
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Palavră, minciună. – Din Brașov.
brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve
brașoávă s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve
BRAȘOÁVĂ s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
BRAȘOÁVĂ ~e f. mai ales la pl. pop. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; palavră; fleac. [Sil. -șoa-vă] /Din Brașov n. pr.
brașoávă f., pl. e. Un fel de covrigĭ cu sare, numițĭ așa după numele orașuluĭ Brașov. Fig. Iron. Palavre, mincĭunĭ gogonate (ca și gogoșĭ, după numele prăjiturilor numite „gogoșĭ”).
brașoa s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.
vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu.

brașoavă dex

Intrare: brașoavă
brașoavă substantiv feminin