brăzdat definitie

2 intrări

27 definiții pentru brăzdat

brăzda vt [At: (a. 1703) URICARIUL XVI, 45 / V: ~di, ~dui, brez~, brezdui / E: brazdă] 1 A trage brazde (cu plugul). 2 (Pan; d. roată, corabie etc.) A lăsa urme sau dâre. 3 (În legătură cu fața) A rida. 4 (Spc; îe) A trage întâia ~dă A face începutul. (Fig; îvp) A atinge (pe cineva) cu vorba Si: a ofensa.
brăzdát2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~ e / E: brăzda] 1 Arat (cu plugul). 2 Care este marcat de urme Vz brăzda. 3 Ridat.
brăzdát1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: brăzda] 1-2 Brăzdare (1-2).
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A trage brazde cu plugul. Sculîndu-se îndată după aceea plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda. SADOVEANU, D. P. 118. Să pui plugul să brăzdez Unde-o fi cîmpul mai des. TEODORESCU P P. 289. ◊ Fig. Guvernul bolșevic a brăzdat Rusia țaristă de altădată cu lanțuri de fabrici. SAHIA, U.R.S.S. 80. 2. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa dîră, urmă; a face făgaș, pîrtie. Noroiul era... adînc și brăzdat de roțile carelor. DUMITRU B. F. 64. Barca brăzda undele și sara cobora caldă, plină de taină. SADOVEANU, O. 1 105. Mama- pădurilor... trecea peste apă cu piuă cu tot și-i brăzda fața în dealuri. EMINESCU, N. 8. ♦ (Despre fulger) A lăsa dîră luminoasă, a străbate luminînd (bolta cerească). Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdau cerul de smoală în linii frînte de foc. MIHALE, O. 506. Mari fulgere brăzdează cerul, aprinzînd incendii albastre, care durează cîteva clipe. STANCU, U.R.S.S. 174. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se încreți, a se zbîrci, a face cute. Fața i se brăzdase adînc de întristare. DUMITRIU, B. F. 133. – Variantă: (regional) brezdá (RETEGANUL, P. IV 18) vb. I.
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde. Sub razele soarelui, cîmpia brăzdată îi juca acum ca o pînză argintie, slab tremurătoare. MIHALE, O. 529. 2. Fig. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit.
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbârci. – Din brazdă.
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde. 2. Fig. (Despre fața omului) Zbârcit, încrețit. – V. brăzda.
brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză
brăzdá vb., ind. prez. 1 sg. brăzdéz, 3 sg. și pl. brăzdeáză
BRĂZDÁ vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adânc munții.)
BRĂZDÁ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.
BRĂZDÁT adj. crestat. (Are fața ~.)
BRĂZDÁT adj. v. creț, cutat, încrețit, ridat, zbârcit.
A BRĂZDÁ ~éz tranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă
A SE BRĂZDÁ se ~eáză intranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă
brăzdà v. 1. a trage brazda cu plugul; 2. fig. a pătrunde: aceste vorbe au brăzdat adânc inima norodului CR.; 3. a străbate în toate direcțiunile, a despica: fulgerele brăzdau cerul.
brăzdat a. 1. săpat în brazdă: drum brăzdat; 2. încrețit, sbârcit: față brăzdată.
brăzdát, -ă adj. Cu brazde pe el. Fig. Zbîrcit: față brăzdată.
brăzdéz v. tr. (d. brazdă). Trag brazde. Fig. Străbat: fulgerele brăzdaŭ ceru, corăbiile brăzdează marea. Las urme: suferința-ĭ brăzdase fața. Ating, emoționez: vorba asta i-a brăzdat inima. – Și îmbrăzdez (sud).
BRĂZDA vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adînc munții.)
brăzda vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.
BRĂZDAT adj. crestat. (Are fața ~.)
brăzdat adj. v. CREȚ. CUTAT. ÎNCREȚIT. RIDAT. ZBÎRCIT.

brăzdat dex

Intrare: brăzda
brăzda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: brăzdat
brăzdat adjectiv