brăzda vt [At: (a. 1703) URICARIUL XVI, 45 / V: ~di, ~dui, brez~, brezdui / E: brazdă] 1 A trage brazde (cu plugul). 2 (Pan; d. roată, corabie etc.) A lăsa urme sau dâre. 3 (În legătură cu fața) A rida. 4 (Spc; îe) A trage întâia ~dă A face începutul. (Fig; îvp) A atinge (pe cineva) cu vorba Si: a ofensa.

brăzdár sn [At: DA / Pl: ~e / E: brazdă + -ar] 1 Fier al plugului care trage brazdele în pământ. 2 Parte la mașinile de semănat care introduce semințele în pământ.

brăzdáre sf [At: DA / Pl: ~dări / E: brăzda + -re] 1 Tragere de brazde cu plugul Si: brăzdat1 (1). brăzdătúră (2). 2 Lăsare de dâre în urma roților, a corăbiilor etc. Si: brăzdat (2), brăzdătură (3). 3 Ridare.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A trage brazde cu plugul. Sculîndu-se îndată după aceea plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda. SADOVEANU, D. P. 118. Să pui plugul să brăzdez Unde-o fi cîmpul mai des. TEODORESCU P P. 289. ◊ Fig. Guvernul bolșevic a brăzdat Rusia țaristă de altădată cu lanțuri de fabrici. SAHIA, U.R.S.S. 80. 2. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa dîră, urmă; a face făgaș, pîrtie. Noroiul era... adînc și brăzdat de roțile carelor. DUMITRU B. F. 64. Barca brăzda undele și sara cobora caldă, plină de taină. SADOVEANU, O. 1 105. Mama- pădurilor... trecea peste apă cu piuă cu tot și-i brăzda fața în dealuri. EMINESCU, N. 8. ♦ (Despre fulger) A lăsa dîră luminoasă, a străbate luminînd (bolta cerească). Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdau cerul de smoală în linii frînte de foc. MIHALE, O. 506. Mari fulgere brăzdează cerul, aprinzînd incendii albastre, care durează cîteva clipe. STANCU, U.R.S.S. 174. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se încreți, a se zbîrci, a face cute. Fața i se brăzdase adînc de întristare. DUMITRIU, B. F. 133. – Variantă: (regional) brezdá (RETEGANUL, P. IV 18) vb. I.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului (montat pe bîrnă, sub cormană) care taie brazda; ferul-mare, fierul-lat, fier brăzdător. Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5. Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era meieu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbârci. – Din brazdă.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar.

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdá vb., ind. prez. 1 sg. brăzdéz, 3 sg. și pl. brăzdeáză

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

BRĂZDÁ vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adânc munții.)

BRĂZDÁ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.

BRĂZDÁR s. (TEHN.) fier lat, (prin Olt. și Transilv.) sapă. (~ la plug.)

A BRĂZDÁ ~éz tranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă

A SE BRĂZDÁ se ~eáză intranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă

BRĂZDÁR ~e n. Parte a plugului, care taie brazda în plan orizontal. /brazdă + suf. ~ar

brăzdà v. 1. a trage brazda cu plugul; 2. fig. a pătrunde: aceste vorbe au brăzdat adânc inima norodului CR.; 3. a străbate în toate direcțiunile, a despica: fulgerele brăzdau cerul.

brăzdar n. fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt: brăzdarul e partea cea mai folositoare și mai neapărată a plugului.

brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).

brăzdéz v. tr. (d. brazdă). Trag brazde. Fig. Străbat: fulgerele brăzdaŭ ceru, corăbiile brăzdează marea. Las urme: suferința-ĭ brăzdase fața. Ating, emoționez: vorba asta i-a brăzdat inima. – Și îmbrăzdez (sud).

BRĂZDA vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adînc munții.)

brăzda vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.

BRĂZDAR s. fier lat, (prin Olt. și Transilv.) sapă. (~ la plug.)