brăhnit definitie

2 intrări

12 definiții pentru brăhnit

brăhní vi vz brehni
brăhnít sn [DA ms / Pzi: ~ uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1).
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când se sperie.
brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă
brăhnít s. n.
brăhní vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhneáscă
brăhnít s. n.

brăhnit dex

Intrare: brăhni
brăhni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: brăhnit
brăhnit substantiv neutru