brăduleț definitie

2 intrări

14 definiții pentru brăduleț

brăduléț sm [At: ALECSANDRI, P. III, 158 / Pl: ~i / E: brad + -uleț] 1-2 (Șhp) Brăduț (1-2). 3 (Reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 4 (Pan; Trs) Cusături pe mânecile iei. 5 Colac împletit care se face în ziua de Sfântul Toader și în ziua de Patruzeci-de-Mucenici.
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. Sus, in virf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț. ALECSANDRI, P. P. 31. 2. Nume dat unui motiv de broderie care reproduce imaginea frunzelor de brad.
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad. – Din brad + suf. -ul-eț.
brăduléț s. m., pl. brăduléți
brăduléț s. m., pl. brăduléți
BRĂDULÉȚ s. v. brăduț.
BRĂDULÉȚ s. v. mucenic, sfințișor, sfânt, slăbănog.
bradoș (brăduleț) m. numele oltenesc al colăceilor, în chip de om, ce se fac la mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brenduș se opune unei derivări din brad].
brăduléț m. Dim. d. brad.
BRĂDULEȚ s. (BOT.) brădișor, brăduț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.
brăduleț s. v. MUCENIC. SFINȚIȘOR. SFÎNT. SLĂBĂNOG.
BRĂDULEȚ, com. în jud. Argeș; 2.576 loc. (1991). Biserică (sec. 15). Vechiul nume: Brăteni.

brăduleț dex

Intrare: brăduleț
brăduleț substantiv masculin
Intrare: Brăduleț
Brăduleț