brădúț sm [At: MARIAN, î. 105 / Pl: ~i / E: brad + -uț] 1-2 (Șhp) Brad (mic) Si: brădișor (1-2), brăduleț (1-2), (reg) brădăuaș (1-2), brădișcan (1-2), brăducean (1-2), brădui (1-2), brădușcan (1-2), brădușcare (1-2). 3 (Bot; reg) Brădișor (6). 4 (Bot; reg; îc) ~ de apă Coada calului (Hippuris vulgaris). 5 (Bot; reg; îc) ~ de pârleală Coacăză (Bruckenthalia spiculifolia). 6-7 Brădeț (1-2).

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

BRĂDÚȚ brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brăduleț. O plută bătrînă... lîngă un brăduț verde, Stufos și drept. DELAVRANCEA, A. 69. Cînd creșteam ca ș-un brăduț, M-ai lăsat, maică, micuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210.

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad.

brădúț s. m., pl. brădúți

brădúț s. m., pl. brădúți

BRĂDÚȚ s. (BOT.) brădișor, brăduleț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.

BRĂDUȚ s. (BOT.) brădișor, brăduleț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.

BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia).