brădét sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 243 / Pl: ~uri / E: brad + -et] 1 Mulțime de brazi Si: (reg) brădinici, brădiniș, brădiș (1). 2 Pădure de brazi. 3 (Rar) Familie a coniferelor. 4 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.

BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. La dreapta și la stînga, văi adînci, din care se ridicau aproape zidurile munților și brădeturile negre. SADOVEANU, O. V 444. Pădurea și-a ciștigat încet-încet tăcerea și, cînd mișcările s-au împuținai cu totul, s-a auzit fiorul vîntului în vîrful brădetului. SADOVEANU, F. J. 742. Iat-o! Plină despre munte lese luna din brădet Și se-nalță-ncet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. 1 48.

BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. – Din brad + suf. -et.

brădét s. n., pl. brădéturi

brădét s. n., pl. brădéturi

BRĂDÉT s. v. brădiș.

SPARANGĂ-DE-BRĂDÉT s. v. sugătoare.

BRĂDÉT ~uri n. 1) Pădure de brazi. 2) Desiș de brazi. /brad + suf. ~et

brădet n. brădiș.

Brădet n. schit și comună cu ape minerale în județul Argeș: 780 loc.

brădét n., pl. urĭ. Pădure de brazĭ. – Și brădiș, n., pl. urĭ.

BRĂDET s. (BOT.) brădiș.

sparangă-de-brădet s. v. SUGĂTOARE.