7 definiții pentru brădățel
brădățél sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: brădet + -el] 1-2 (Reg) Brădet mic sau tânăr. 3 (Bot; reg) Coada șoricelului. 4 (Bot; Mar) Părul porcului (Juncuc compressus). BRĂDĂȚEL, brădățele,
s. n. (
Reg.) Brădet mic, tânăr. –
Brădet +
suf. -el.
BRĂDĂȚÉL, brădățele,
s. n. (
Reg.) Brădet mic, tânăr. –
Brădet +
suf. -el.
BRĂDĂȚÉL, brădățele,
s. n. (Rar) Brădet mic, tînăr. Descălecată și-și adăpostiră caii într-un brădățel din apropiere. SADOVEANU, F. J. 373.
BRĂDĂȚÉL, brădățele,
s. n. (
Reg.) Brădet mic, tânăr. – Din
brădet +
suf. -el.
brădățél (
reg.)
s. n.,
pl. brădățéle
brădățél s. n., pl. brădățéle Brădățel dex online | sinonim
Brădățel definitie
Intrare: brădățel
brădățel substantiv neutru