brădățél sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: brădet + -el] 1-2 (Reg) Brădet mic sau tânăr. 3 (Bot; reg) Coada șoricelului. 4 (Bot; Mar) Părul porcului (Juncuc compressus).

BRĂDĂȚEL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Rar) Brădet mic, tînăr. Descălecată și-și adăpostiră caii într-un brădățel din apropiere. SADOVEANU, F. J. 373.

BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Din brădet + suf. -el.

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brădățél s. n., pl. brădățéle